Locul era foarte foarte strâmt. Atât de strâmt, încât de abia își putea mișca piciorușele. Era închis acolo, între două bârne mâncate de carii, parcă de-o veșnicie. De sute de ani, de când vrăjitoarea l-a blestemat. L-a transformat din bogatul și frumosul moștenitor  într-un mic spiriduș negru și l-a închis în pod. De ce? Pentru că tânărul refuza să aibă grijă de casa moștenită, iar aceasta încet încet se transformase în ruină. Și de ani de zile, spiridușul blestemat, înghesuit între doua bârne din pod, așteaptă ca vraja să se dezlege. Pentru asta însă, cineva trebuia să refacă din temelii clădirea părăsită și prăfuită. Doar atunci el va redeveni liber. Dar nu vă temeți, nu va rămâne acolo, va fugi cât va vedea cu ochii!